Cora Reilly

Bound by Duty

Notify me when the book’s added
To read this book, upload an EPUB or FB2 file to Bookmate. How do I upload a book?
  • Niahas quotedlast year
    . She looked tiny in Dante’s arm as he peered down at her with the softest expression I’d ever seen.
  • Niahas quotedlast year
    “Suck my cock, Val.” It was the first time he’d called me by my nickname.
  • Niahas quotedlast year
    There was no going back, but it wasn’t always easy to move forward, especially if you didn’t know which way to go
  • Niahas quotedlast year
    “And you owe me a decent wedding night. As my husband it should be your duty to take care of my needs. I suppose we both will have to live with the disappointment.”
  • Niahas quotedlast year
    “Aren’t you loyal to me?” he murmured. “Don’t you think you owe me the truth? Don’t you think it’s your duty? Not only because I’m the Boss of the Outfit but because I’m your husband.”
  • Niahas quotedlast year
    I brushed my fingers over the fabric. It was strange to think that the person who had worn them was long gone, buried in cold dark earth
  • Niahas quotedlast year
    “Matteo won’t accept another bride. It’s either Gianna or no one.”
  • b4153725320has quoted2 years ago
    woman, even if it might tell me something about Dante’s preferences. Hesitantly, I approached the second dresser. I opened the top drawer. It was empty except for two photo albums. I had a feeling the drawer had once belonged to Dante, stacked with his socks and briefs a long time ago. When he’d changed bedrooms, he’d left everything behind, even his own dresser.
    Ignoring my qualms, I picked up the two albums and carried them over to the bed. A dark red duvet was spread out over it, which was also covered in a thin layer of dust. After a futile glance around in search for another option, I sat down on its edge with the albums in my lab. The first album was white except for the image of two entwined gold rings. With trepidation, I opened the album.
    A much younger Dante and a young, small woman in a wedding dress were in the first photo. Dante wasn’t looking into the camera. His sole attention belonged to his bride, and the adoration plainly visible in his eyes made a lump rise into my throat. The cold calculation and emotionless sophistication were absent in his face. Maybe because he was still young, but I had a feeling it had just as much to do with the woman at his side.
    It was a simple picture and yet it conveyed everything a wedding should mean: love, devotion, happiness.
    I hadn’t seen the photos of our wedding yet, but I knew what I wouldn’t find in them. I swallowed the rising emotion. I browsed the other photos, childishly hoping to find Dante with a look of the same indifference he always showed me. But even though his expression became more guarded and controlled in later photos, his feelings for his wife were hard to miss. They’d been married for almost twelve years, but they’d never had kids. I knew his wife Carla had fought cancer in the last three years of her life, but I wondered why it hadn’t worked before then. I’d never seen her with a baby bump, or heard rumors of a miscarriage. Not that it was my business.
    Maybe I should count myself lucky that Dante didn’t have kids with Carla or I’d have them here to despise me as well. I hated the bitterness of that thought and quickly abandoned it. I didn’t want to get petty, or act jealous toward a dead woman. She’d never done anything to me and it was horrible that she had died so soon.
    I picked up the second album. At its end, there were a few photos that showed Carla with a wig and no eyebrows. Dante’s arm was wrapped protectively around his thin pale wife. Sorrow washed over me. How was it to lose someone you loved so much?
    I had loved Antonio as a friend, but it didn’t even come close to what Dante and Carla must have had, and if I was being honest I’d often resented Antonio in the end for keeping me in a loveless golden cage so he could hide that he was gay.
    The door flew open, making me jump, and Dante stepped in, his expression thunderous. Before I could move, he was in front of me and ripped the photo album from my hand. He flung it onto the bed, his furious eyes burning into me.

    femeie, chiar dacă ar putea să-mi spună ceva despre preferințele lui Dante. Ezitant, m-am apropiat de al doilea sifonier. Am deschis sertarul de sus. Era gol, cu excepția a două albume foto. Am avut un sentiment sertar a aparținut o dată la Dante, stivuite cu șosete și slip lui cu mult timp în urmă. Când și-a schimbat dormitorul, a lăsat totul în urmă, chiar și propriul dulap.
    Ignorându-mi mustrările, am luat cele două albume și le-am dus în pat. Peste ea era întinsă o plapumă Roșu închis, care era acoperită și cu un strat subțire de praf. După o privire inutilă în căutarea unei alte opțiuni, m-am așezat pe marginea ei cu albumele din laboratorul meu. Primul album a fost alb, cu excepția imaginii a două inele de aur împletite. Cu frică, am deschis albumul.
    Un Dante mult mai tânăr și o femeie tânără, mică, într-o rochie de mireasă, erau în prima fotografie. Dante nu se uita în cameră. Singura lui atenție îi aparținea miresei sale, iar adorația clar vizibilă în ochii lui mi-a făcut un nod să se ridice în gât. Calculul rece și sofisticarea fără emoții îi lipseau în față. Poate pentru că era încă tânăr, dar am avut sentimentul că are la fel de mult de-a face cu femeia de lângă el.
    A fost o imagine simplă și totuși a transmis tot ce ar trebui să însemne o nuntă: dragoste, devotament, fericire.
    Nu văzusem încă fotografiile nunții noastre, dar știam ce nu voi găsi în ele. Am înghițit emoția în creștere. Am răsfoit celelalte fotografii, sperând copilăresc să-l găsesc pe Dante cu o privire de aceeași indiferență pe care mi-a arătat-o întotdeauna. Dar, chiar dacă expresia lui a devenit mai păzită și controlată în fotografiile ulterioare, sentimentele sale pentru soția sa au fost greu de ratat. Erau căsătoriți de aproape doisprezece ani, dar nu avuseseră niciodată copii. Știam că soția lui Carla a luptat împotriva cancerului în ultimii trei ani din viața ei, dar m-am întrebat de ce nu a funcționat până atunci. N-am mai văzut-o cu un cucui copil, sau auzit zvonuri de un avort spontan. Nu că ar fi treaba mea.
    Poate ar trebui să mă consider norocos că Dante nu a avut copii cu Carla sau I-aș avea aici să mă disprețuiască și pe mine. Am urât amărăciunea acelui gând și l-am abandonat repede. Nu am vrut să devin meschin, sau să fiu gelos pe o femeie moartă. Nu-mi făcuse niciodată nimic și era oribil că murise atât de curând.
    Am luat al doilea album. La final, au fost câteva fotografii care o arătau pe Carla cu perucă și fără sprâncene. Brațul lui Dante era înfășurat protector în jurul soției sale subțiri și palide. Tristețea m-a copleșit. Cum a fost să pierzi pe cineva pe care l-ai iubit atât de mult?
    Îl iubisem pe Antonio ca prieten, dar nici măcar nu se apropia de ceea ce trebuie să fi avut Dante și Carla și, dacă eram sincer, mă supărasem adesea pe Antonio în cele din urmă pentru că mă ținea într-o cușcă de aur fără dragoste, astfel încât să poată ascunde că era gay.
    Ușa s-a deschis, făcându-mă să sar, iar Dante a intrat, expresia lui tunătoare. Înainte să mă pot mișca, el era în fața mea și mi-a smuls albumul foto din mână. L-a aruncat pe pat, cu ochii furioși arzând în mine.

  • Andreeahas quoted2 years ago
    I’ll never let anything happen to you or Anna. I’ll protect you until my last breath.” I
  • Andreeahas quoted2 years ago
    love seeing your eyes when I’m in you.”

    He loves her!!

fb2epub
Drag & drop your files (not more than 5 at once)